Sursa: https://editiadedimineata.ro/7-sfaturi-pentru-a-ajuta-un-copil-timid-sa-se-adapteze-si-sa-se-dezvolte-indrumari-pentru-parinti-si-dascali
Cine a fost Che Guevara? În funcție de persoana pe care o întrebi, răspunsurile pot varia de la revoluționar, martir, criminal, erou, comunist, medic ș.a.m.d. La 91 de ani de la nașterea lui Ernesto Guevara, am dezbătut cu un istoric și un psiholog cauzele popularității de care se bucură revoluționarul.
Cine a fost Ernesto Guevara?
Într-un interviu acordat editiadedimineata.ro, istoricul Cristian Ghiță, fost consilier al ministrului Culturii, face o prezentare sintetică a vieții lui Che Guevara: „Ernesto Guevara de la Serna a fost un lider charismatic, un comandant militar foarte talentat, un absolvent de Medicină care nu a ajuns practic niciodată medic, un poet submediocru, dar un prolific autor de jurnale și memorii, ideolog marxist, reformator de succes al educației din Cuba, dar și autor al unor reforme dezastruoase în economia aceleiași țări. Tată a cinci copii, a fost în cele din urmă atașat mai degrabă de propriile idei revoluționare decât de familie. Un om care avea o preocupare sinceră pentru soarta celor defavorizați, dar și un om care s-a oferit cu sânge rece să fie călău și să ucidă cu propriile mâini oameni acuzați că au trădat cauza revoluționară. Che a fost unul dintre liderii importanți ai istoriei lumii de după cel de-Al Doilea Război Mondial și, când a încetat din viață la numai 39 de ani, a intrat direct în legendă”.
Cristian Ghiță
„S-a simțit mai mult soldat decât medic”
Deși putea avea o carieră de doctor, Che Guevara a preferat drumul revoluționar. „Decizia lui Ernesto Guevara de a se înscrie la Facultatea de Medicină a venit la foarte scurtă vreme după ce a asistat neputincios la moartea bunicii sale. La această experiență traumatizantă s-a adăugat propria lui suferință, provocată de astm. Cu toate că a absolvit Medicina, Che nu a apucat să practice la modul real meseria de medic decât intermitent, fiind repede absorbit de preocupări politice și revoluționare. Un incident cu putere de simbol s-a petrecut la scurtă vreme după ce a debarcat în Cuba, alături de Fidel Castro. Prins într-o ambuscadă de către armata fidela încă dictatorului Batista, Che a fost pus în fața alegerii de a salva o trusă de prim ajutor sau o cutie de muniție. Nu a ezitat să pună mâna pe cea de-a doua, arătând că la nivel profund, se simțea mai mult soldat decât medic. Faptul că a ținut jurnale detaliate ne ajută acum să urmărim transformarea lui Ernesto Guevara în El Che: pe sentimentele anti-americane pe care le avea din adolescență se vor suprapune experiențele călătoriilor sale de-a lungul Americii Latine, care îl sensibilizează la soarta săracilor, bolnavilor și amerindienilor discriminați sistematic. Lecturile din Marx îi vor da cheia interpretării asupra lumii care îl înconjura și deja după scurta sa ședere în Guatemala revoluționară se declara deschis ca fiind comunist. Deși îl citea cu plăcere pe Jawaharlal Nehru, nu a îmbrățișat și atașamentul acestuia pentru principiul non-violenței. Dimpotrivă, considera că nu poate înfrânge capitalismul decât prin revoluție și luptă deschisă, concepție care a fost fără îndoială întărită în urma întâlnirii din Mexic cu Fidel Castro și cercul său de revoluționari cubanezi.”, explică istoricul.
El Comandante și El Dictator
Che Guevara și Castro. Sursă: allthatsinteresting.com
Întrebat care a fost relația dintre Ernesto Guevara și Fidel Castro, istoricul face o trecere în revistă a principalelor momente care i-au legat și, într-un final, îndepărtat pe cei doi: „Fidel Castro a făcut de la bun început o impresie puternică asupra lui Ernesto Guevara. Prima lor întâlnire a avut loc în Mexic. Îi uneau experiențele revoluționare – Fidel fusese încarcerat pentru un complot eșuat în Cuba, Guevara pentru participarea la experimentul revoluționar din Guatemala lui Arbenz. În vara lui 1955, după prima lor întâlnire, Che nota în jurnal «tocmai l-am întâlnit pe Fidel Castro, revoluționarul cubanez, un tânăr inteligent, foarte sigur pe sine și de o îndrăzneală extraordinară; cred că între noi e o simpatie reciprocă». În ciuda unor pronunțate diferențe de caracter (Fidel era puternic extravertit, de exemplu, în vreme ce Guevara tindea să fie mai degrabă retras și taciturn, mai ales în grupuri mari), Fidel avea o personalitate magnetică, reușind să câștige repede loialitatea celor din jur cu gesturi simple. Un incident grăitor s-a consumat în vara lui 1956, după ce Castro și mare parte din grupul său de revoluționari au fost arestați în Mexic. În urma presiunilor diplomatice, Castro și ai săi au fost eliberați mai devreme, în timp ce argentinianul Guevara a rămas în pușcărie, aparent pentru că situația sa era mai complicată. În loc să își abandoneze prietenul, Castro a preferat să își amâne planul de a reveni în Cuba și a recurs inclusiv la mituirea oficialilor mexicani pentru a-i asigura acestuia eliberarea. Recunoștința lui Che a fost enormă, astfel încât cu puțin timp înainte de a se îmbarca pe vasul care avea să îi ducă spre Cuba, Guevara a compus o odă exaltată în cinstea lui Castro, numindu-l pe acesta «profetul înfocat al zorilor». Pe măsură ce și-a dovedit competența în lupta de gherilă, Guevara a primit tot mai multă încredere din partea lui Castro, până când a ajuns mâna sa dreaptă. Relațiile au ajuns să se răcească după obținerea victoriei, când ideile economice ale lui Che au eșuat spectaculos. Este probabil că răcirea relativă a relației dintre cei doi are la bază și orgoliul uriaș al lui Castro, care nu putea tolera un alt pol de putere în preajma sa. Lungul turneu diplomatic al lui Guevara începând cu 1964 poate fi văzut ca o încercare a lui Castro de a-l îndepărta discret pe Che de pârghiile concrete ale puterii de la Havana”.
Cum a murit Che Guevara?
Cristian Ghiță prezintă circumstanțele în care revoluționarul a murit: „Che Guevara a murit în Bolivia, la sfârșitul unei campanii eșuate de a răspândi revoluția comunistă în această țară. A fost surprins în octombrie 1967 de armata boliviană și luat prizonier, după ce a fost rănit de două ori. Câteva zile mai târziu, la ordinul președintelui bolivian Barrientos, Che a fost executat. Călăul a fost un sergent, Mario Teran, care a tras de 9 ori, având grijă să îi evite capul, pentru a putea susține versiunea oficială că Che ar fi pierit în luptă. Trupul neînsuflețit al lui Guevara a fost după aceea fotografiat și expus public timp de mai multe zile, după care a fost îngropat în mare secret. Cadavrul a fost redescoperit abia în 1997”.
Cum s-a născut legenda
Întrebat cum s-a născut mitul Che Guevara, istoricul Cristian Ghiță prezintă câteva aspecte ce privesc creșterea notorietății de care se bucură revoluționarul: „Ernesto Guevara a înțeles destul de repede importanța mijloacelor de comunicare în masă pentru promovarea propriei imagini. Încă de dinainte să fie implicat politic, din vremea primului său voiaj prin America de Sud, în anii studenției, își făcea un obicei din a vizita redacțiile ziarelor locale din orașele pe care le vizita, pentru a le povesti despre sine. Faima sa nu avea cum să nu crească în urma succeselor militare din Cuba, pe care le-a povestit pe larg în mai multe cărți de memorii și în tratatul de teorie militară „Războiul de Gherilă”. În fine, faptul că a pierit violent în floarea vârstei, urmând până la moarte idealul de a răspândi revoluția peste tot pe glob a cimentat atracția lumii pentru el. Personalitatea lui a lăsat impresii puternice în rândul tuturor celor care l-au cunoscut și care au fost dornici să adauge la mitul revoluționarului romantic, dar nu trebuie ignorat nici rolul statului cubanez în răspândirea și perpetuarea mitului lui Che: comunismul cubanez nu putea rata ocazia de a se consolida propagandistic prin ridicarea lui Guevara pe un soclu demn de un semi-zeu”.
Ioana Alexandra Dumitru
Întrebată care sunt cauzele pentru care a devenit atât de popular în întreaga lume, psihologul Ioana Alexandra Dumitru oferă posibile explicații ale fenomenului: „Poate că rolul de justițiar, charisma și curajul fanatic de care a dat dovadă în aventurile sale revoluționare, poate îndârjirea obsesivă pentru convingerile sale sau poate chiar moartea sa prematură și tragică. De cele mai multe ori, oamenii admiră la ceilalți acele calități pe care și-ar dori să și le însușească, cum ar fi curajul, pasiunea pentru a face dreptate, altruismul, abilități speciale de comunicare, convingere, toate acestea se pare că au fost văzute în acest personaj însă nu și aspectele negative care au fost trecute cu vederea. Suntem învățati de mici să ne încredem în diverși maeștri, conducători, persoane cu aptitudine de lider și carismă, însă nu ni se cultivă încrederea în sine și faptul că noi suntem responsabili pentru viață noastră”.
Ce ar trebui să știe tinerii care îl idolatrizează?
Istoricul Cristian Ghiță invită tinerii să-l cunoască pe Che Guevara din toate punctele de vedere: „Dincolo de mituri, există întotdeauna o personalitate umană cu multe zone obscure. Este ușor să ai simpatie pentru martirul Che, dacă ignori că el însuși a acceptat să fie călău. Este ușor să îl admiri pe reformatorul idealist al educației, care a crescut nivelul de alfabetizare în Cuba de la 60% până la 98%, dacă ignori reformele prostești din economie, care au scăzut semnificativ productivitatea și au provocat nemulțumiri pe scară largă. E de înțeles afinitatea pentru cel care s-a preocupat de soarta celor mai dezavantajate pături sociale, dar același om spunea în contextul Crizei Rachetelor că, dacă ar fi avut controlul asupra focoaselor, nu ar fi ezitat să le lanseze, calculând cinic că în urma unui cataclism nuclear ar fi fost mai ușor de răspândit sistemul comunist. O lectură echilibrată a personajului nu poate face abstracție nici de realele lui calități, dar nici de marile crime de care se face vinovat”.
Întrebată ce le-ar transmite tinerilor care îl idolatrizează pe Che Guevara, psihologul oferă o recomandare: „Oamenii nu au nevoie de eroi ci au nevoie să-și constientizeze puterea interioară și să-și dezvolte încrederea în sine, pentru a realiza ceea ce cred ei că doar cu ajutorul unor eroi ar putea să se întâmple. Sugestia mea ar fi să se evite a se mai delega responsabilitatea pe care fiecare o are față de comunitate și fiecare să încerce să-și descopere curajul și forța de care au nevoie pentru a face o lume mai bună.”
În final, rugat să prezinte povești românești pe care le-am putea promova în mod similar, Cristian Ghiță are o propunere: „Orice campanie de marketing se bazează pe reducție. Dacă suntem dispuși să sacrificăm nuanțele adevărului istoric de dragul de a crea personaje populare, sigur că există și în istoria românească personaje care inspiră prin tragismul destinului, și aici ne putem gândi, de exemplu, la rezistența armată anti-comunistă din munți”.
Foto cover: Che Guevara. Sursă: Smithsonian Magazine