Mulți copii sunt limitați de timiditate. Adulții sunt cei care îi pot ajuta să depășească sentimentele de neîncredere în sine sau jenă. De multe ori, părinții sau dascălii nu au pregătirea necesară pentru a îi îndruma pe copii pe drumul spre adaptare socială.
Într-un interviu acordat editiadedimineata.ro, psihologul Ioana Dumitru vorbește despre modul în care adulții pot ajuta copiii timizi să se simtă protejați, să se dezvolte și să se adapteze social.
Ioana Dumitru
Părinții vor copii mai îndrăzneți
De multe ori, părinții pun presiune pe copii să fie mai îndrăzneți. „Am întâlnit adeseori părinți nemulțumiți de atitudinea propriilor copii, având doleanțe precum: «mi-aș dori să fie mai îndrăzneț», «să aibă mai mult tupeu», «să vorbească mai mult cu ceilalți», fără ca ei să se gândească la aportul lor față de acest comportament. Presiunea părinților poate provoca un blocaj emoțional copilului și acesta poate să se simtă neacceptat, neștiind cum să îndeplinească dorințele părintelui. Copilul are nevoie sa primească susținere din partea părinților și ajutor pentru a-l învăța cum să-și gestioneze emoțiile.”, explică Ioana.
Copil timid. Sursă foto: Adevărul
Părinții pot fi cauza timidității copilului
Părinții hiperprotectivi și autoritari pot deveni cauza timidității copiilor. „Timiditatea este o trăsatură de personalitate care se manifestă prin lipsa de încredere, reținere în a se manifesta liber față de persoane necunoscute și situații noi. Cauzele timidității pot fi de natură genetică sau educația primită din partea părinților și a comportamentului acestora sau a cercului familial. Unii părinți hiperprotectivi sau autoritari pot fi cauza timidității copilului. De frică să nu pățească ceva sau pentru că nu vor să le scape de sub control, aceștia își protejează exagerat copiii, îi descurajează atunci când au curiozități sau întreprind o activitate, nu sunt lăsați să experimenteze lucruri noi și sunt subjugați, toate acestea contribuind la stima de sine scazută.”, spune psihologul.
Copil timid. Sursă foto: Mămicile iubesc
Cum recunoaștem un copil timid
Ioana crede că părinții trebuie să fie atenți la comportamentul copiilor și să înțeleagă semnalele transmise de aceștia. „Timiditatea poate avea o formă mai ușoară sau poate căpăta un aspect mai greu de gestionat și anume fobia socială. În acest caz, persoana care suferă de fobie socială poate ajunge să se izoleze, să evite interacțiunea cu ceilalți și să aleagă să-și petreacă timpul în solitudine sau doar în compania familiei. Copilul timid este acela care stă tot timpul pe lângă mama, căruia îi este frică de oameni/ copii noi și îl anxietează situațiile necunoscute. Acesta poate dezvolta emoții negative precum tristețea, anxietatea și furia generate de gândurile negative pe care le are și pe care se străduiește să le controleze. El nu vorbește spontan și, de cele mai multe ori, îi este greu să răspundă la întrebările cuiva pe care tocmai l-a cunoscut. Preferă să își petreacă timpul în solitudine, sau cu cei cunoscuți, evitând situații care îl pot anxieta. Poate dezvolta dependențe sau agresivitate față de ceilalți pentru a compensa timiditatea.”, explică psihologul.
Copil timid. Sursă foto: România TV
Cu ce se confruntă un copil timid
Un copil timid este mereu în alertă. „Copilul timid are impresia că se va întâmpla ceva rău în situațiile necunoscute, percepându-le ca fiind periculoase. Se gândește că, dacă va vorbi, va spune ceva greșit. Că ceilalti vor râde de el sau îl vor crede prost. Îi este frică să fie în centrul atenției, sa faca ceva ce ar putea fi considerat gresit. De multe ori se simte forțat să răspundă iar dacă nu o face poate fi considerat nepoliticos sau înfumurat. Copiii se pot uni împotriva lui și îl pot agasa fără ca ei să-și dea seama ca, de fapt lui îi este frică să nu cumva să zică ceva care să-i deranjeze. Deși înlăuntrul lui și-ar dori să-și facă prieteni și să participe la anumite activități sau jocuri, acesta nu are curaj și bate în retragere aproape de fiecare dată, făcându-i pe ceilalți să îl excludă pe viitor și să se izoleze.”, spune Ioana.
Copil timid. Sursă foto: Radio Cluj
Ce pot face părinții
Părinții trebuie să reacționeze atunci când copilul refuză să se joace cu alți copii. „Se recomandă a se lua măsuri din partea părinților atunci când deja această situație îi provoacă copilului angoase atât de puternice încât să refuze să mai iasă din casă sau să lege relații noi. Acesta poate da curs unor credințe iraționale atât de intruzive, încât să nu se mai poată concentra decat la situația anxioasă la care se gândește în mod constant. Un specialist îl poate ajuta să-și construiască încrederea în sine și să-și dezvolte capacitatea de a socializa și de a face față situațiilor noi.”, recomandă psihologul.
Copil timid. Sursă foto: Cronica Română
„Copilul trebuie ajutat să se simtă în siguranță”
Copilul poate să fie ajutat de adulți să se simtă în siguranță. „Copilul trebuie ajutat și încurajat de părinți și educator/învățător pentru a se simți în siguranță să comunice cu ceilalți copii și să se convingă că nu i se întâmplă nimic rău dacă vorbește și interacționează cu ei. După o discuție în prealabil, cu empatie și căldură, aceștia îl asigură pe copil că îi sunt alături și ca este în siguranță. Pot media discuții în numele lui pentru a face diverse activități și jocuri cu ceilalți copii, atât cât copilul le permite, până va prinde curaj să o facă independent. I se poate explica faptul că toată lumea are emoții atunci când întâlnește persoane noi sau sunt puse în situații necunoscute. Că este normal să simtă asta, dar ca oamenii așa ajung să se împrietenească și să se bucure de compania celorlalți.”, spune Ioana.
Copil timid. Sursă foto: copilul.ro
Copii excluși de dascăli
Sunt cazuri delicate în care copilul se simte exclus de dascăli. Este de datoria părinților să intervină în relația cu educatorii, crede Ioana. „În cazul în care un copil se simte exclus de dascăl, are nevoie de părinți pentru a lua masuri și a interveni față de acesta. Pentru că uneori copiii timizi nu vorbesc, dau raspunsuri vagi și forțate și au rezultate scazute la școală, dascălul poate interpreta că acesta nu are cunoștințe sau are un comportament sfidător. Toate acestea pot duce la excluderea copilului, în mod conștient sau nu, transmițându-i că este mai puțin important, urmând să tragă concluzia că este așa cum credea, adică prost și ca prezența lui nu contează. Părinții au datoria să poarte discuții cu învățatorul/profesorul, explicându-i cauzele comportamentului . Se sugerează să poarte discuții și să găsească împreună cu acesta, soluții pentru integrarea copilului în clasă. Dascălul poate face activități care să susțină interacțiunea și comunicarea cu cei din jur.”, explică psihologul.
Copil. Sursă foto: Sunt părinte
Cum pot fi ajutați copiii timizi de către adulți?
Psihologul a realizat un top al sfaturilor pentru protejarea copiilor timizi:
- Să îi susțină și încurajeze, fiindu-le alături atunci când sunt curioși să cunoască ceva nou sau să întreprindă o activitate.
- Să îi învețe ce înseamnă compasiunea pentru ceilalți și importanța comunicării cu aceștia.
- Este important să fie validați de către părinți. Să le fie alături în orice situație și să le arate că sunt iubiți și ascultați, să construiască o relație plină de căldură pentru dezvoltarea unui atașament securizant.
- Este nevoie ca părinții să aibă încredere în ei și să le ofere mijloacele necesare pentru a le crește stima de sine.
- Pot fi învățati tehnici de respirație pentru a-i ajuta în momentele de anxietate.
- Pot participa la grupuri de socializare unde au ocazia să întâlnească copii cu probleme similare.
- Pot fi îndrumați ca atunci cand sunt în prezența unor persoane noi să își concentreze atenția pe ceva exterior, făcându-i atenți la altceva decât la situația problematică. Așa pot ajunge să comunice și să interacționeze cu mai multă ușurintă, iar situațiile noi nu vor mai fi privite ca fiind anxiogene.
Copil timid. Sursă foto: Ani de școală
Copiii timizi pot deveni adulți adaptați social
Ioana este încrezătoare că un copil timid poate deveni un adult adaptat social. „Dacă părinții se focusează pe starea copilului și se străduiesc să aibă o relație plină de căldură, sprijin și îl învață cum să-și gestioneze emoțiile, de cele mai multe ori copilul reușește să treacă peste acest impas, ajungând un adult înalt funcțional. ”, crede psihologul.